'21
Biserica
Lui Mihai
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliquip ex ea commodo consequat.
Excepteur sint occaecat cupidatat non proident, sunt in culpa qui officia deserunt mollit est laborum. Aenaen massa, Cum soolis natoque penatibus et magnis dis parturient montes nascetur ridiculus mus
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat. Duis aute irure dolor in reprehenderit in voluptate velit esse cillum dolore eu fugiat nulla pariatur. Excepteur sint occaecat cupidatat non proident, sunt in culpa qui officia deserunt mollit anim id est laborum.
Excepteur sint occaecat cupidatat non proident, sunt in culpa qui officia deserunt mollit est laborum. Aenaen massa, Cum soolis natoque penatibus et magnis dis parturient montes nascetur ridiculus mus.
„Unde se află capul lui Mihai Viteazul?”, „Unde e îngropat trupul lui Mihai Viteazul?”, iată întrebări la care oricine poate răspunde mai repede și mai ușor decât la interogația „Unde se găsesc ctitoriile lui Mihai Viteazul?”. De ce? Poate pentru că moartea tragică a bravului domnitor care a unificat întâia oară provinciile românești la 1600 a marcat pentru totdeauna mentalul colectiv sau pentru că gustul nostru pentru faptul senzațional e, în general, mai dezvoltat decât cel pentru actul cultural…, dar mai ales pentru că includerea unui lăcaș de cult pe lista monumentelor istorice sub un cod oficial nu înseamnă și transformarea lui automată în obiectiv turistic popular.
Astfel, deși figurează sub codul LMI CJ-II-m-B-07691 pe lista monumentelor istorice (2010), 
Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul Lujerdiu (comuna Cornești, județul Cluj), una dintre puținele ctitorii din Ardeal atribuite lui Mihai Viteazul, nu este, în prezent, decât o Cenușăreasă a moștenirii noastre spirituale, care așteaptă, în rochia ei de tencuială ponosită datând de la ultima reabilitare din anii comunismului, să fie transformată în perlă a patrimoniului cultural românesc.
Biserica are acest potențial, fiind ridicată din piatră trainică în jurul anului 1600, în formă de corabie ce amintește nu doar de călătoria lui Noe pe apele potopului, ci și de călătoria lui Mihai Viteazul pe pământurile Transilvaniei, din care primise în stăpânire de la Sigismund Báthory „cinci sate în comitatul Solnoc-Dăbâca, pe Valea Lujerdiului și a Lonei, satul Mănărade (lângă Blaj), satul și castelul Buia (la sud de Mediaș), de care țineau cam 30 de alte sate” (Ioan-Aurel Pop, Mihai Viteazul și Transilvania, în Istoria Transilvaniei, vol. II, p. 93).
Excepteur sint occaecat cupidatat non proident, sunt in culpa qui officia deserunt mollit est laborum. Aenaen massa, Cum soolis natoque penatibus et magnis dis parturient montes nascetur ridiculus mus
Excepteur sint occaecat cupidatat non proident, sunt in culpa qui officia deserunt mollit est laborum. Aenaen massa, Cum soolis natoque penatibus et magnis dis parturient montes nascetur ridiculus mus
Excepteur sint occaecat cupidatat non proident, sunt in culpa qui officia deserunt mollit est laborum. Aenaen massa, Cum soolis natoque penatibus et magnis dis parturient montes nascetur ridiculus mus
Excepteur sint occaecat cupidatat non proident, sunt in culpa qui officia deserunt mollit est laborum. Aenaen massa, Cum soolis natoque penatibus et magnis dis parturient montes nascetur ridiculus mus sunt in culpa qui officia deserunt mollit est laborum. Aenaen massa